Versiunea de la data 20 februarie 2011 03:47

Cancel ca buton:

Argumente:

• a renunța / Renunță / Renunțare
  • utilizat cu precădere în traducerile Gnome
  • utilizat în traducerile unor programe cross-platform, de exemplu Mozilla Firefox, Pidgin, Opera, VLC media player
• a revoca / Revocă / Revocare
  • utilizat cu precădere în traducerile Microsoft
  • greșit conceptual ca traducere a lui Cancel
• a anula / Anulează / Anulare
  • utilizat în traducerile Adobe
  • utilizat în traducerile independente ale mai multor programe pe platforma Windows
  • utilizat în traducerile unor meniuri de telefoane
  • oferit în dicționarele englez-român ca primă variantă
  • prezent în vorbirea curentă ca variantă aproape exclusivă ca traducere a lui „cancel” (aproape în orice situație)
  • utilizat aproape exclusiv în traducerile în franceză și italiană, cele două limbi cu care se înrudește cel mai mult româna

Propuneri greșite:

• Oprește - creează confuzie, se suprapune cu STOP

Resurse utile

• http://studentclub.ro/tudorg/archive/2008/02/25/revoc-vs-renun.aspx

Comentarii pentru Mac OS X

• Mac OS X - „Renunț”, când nu doresc să închei un pact, o acțiune care ar trebui să urmeze. (gen - mesaje care apar pe ecran și te întreabă dacă e ok o ba, un fel de acord, dacă vrei o ba) Format:Nesemnat
• Mac OS X - „Renunță”, când îi sugerezi sistemului, aplicației, să nu inițieze un proces, o comandă, o acțiune pe care ar pune-o în fapt în mod automat, din cauza configurărilor efectuate cu ceva timp în urmă. (gen - mesaje care apar pe ecran și te întreabă dacă da o ba.) Format:Nesemnat
• Mac OS X - „Anulez”, când nu doresc, ca procesul inițiat de mine însumi cu câteva clipe înainte iar acesta se află în progres, să fie finalizat Format:Nesemnat
• Mac OS X - „Anulează”, când nu doresc ca procesul inițiat de sistem, aplicație în mod automat, din cauza configurărilor efectuate cu ceva timp în urmă, iar acesta se află în progres, să fie finalizat. Format:Nesemnat

= Alte comentarii

• „Renunț”, nu Renunță. Este vorba de traducerea formei Cancel care înseamnă „Renunț la comanda anterioară, la comanda pe care o doream inițial, dar m‑am răzgîndit, deci RENUNȚ”Format:Nesemnat

• Referitor la comentariul 1, nu, NU este vorba despre sentimentele din punctul de vedere al utilizatorului, ci despre o comandă care este dată programului. Utilizatorul îi comandă programului Renunță [la tot] ! (sau eventual Anulează [tot] !). (Cristian Secară, 27.09.2008)

• Nu sunt de acord ca traducerea să fie „Anulează”, sunt total de acord pentru „Renunţă”. În majoritatea cazurilor este cel mai potrivit şi spun asta pentru că de multe ori comanda „Anulează” m-a derutat. Cealaltă niciodată. Şi am să dau un exemplu recent. De exemplu, acum la Google Maps Maker, atunci când ai opţiunea să moderezi locaţiile altor utilizatori, apeşi pe „Moderează”. Bun, acum faci ceva modificări pe acolo şi ulterior observi în stânga un buton „Anulează”. Acum stai să te gândeşti, oare cu acel buton anulez locaţia creată de acel utilizator? Când colo acel buton este pentru a renunţa tu la editare. Deci, dacă cel care a creat denumirea pe buton scria „Renunţă”, ştiam sigur că renunţ la modificările mele şi nu duce la anularea/moderarea altui utilizator. Aşa se întâmplă deseori. Chiar şi în majoritatea dialogurilor Windows-ului. Deci „Renunţă” e cel mai potrivit. --Reptila 22 noiembrie 2009 05:51 (UTC)

• Nu înțeleg ce are lumea cu Revocă. A revoca înseamnă a retrage o comandă dată anterior. De exemplu cînd apeși în meniu pe „Salvează” de fapt dai comanda să fie pornită rutina de salvare. Pe drum te răzgîndești și revoci comanda. În privința asta nu există nici o diferență semantică față de Anulează, amîndouă sînt la fel de bune. În schimb Renunță mi se pare cel mai nepotrivit din toate trei, pentru că nu softul renunță la ceva, ci utilizatorul; renunțarea presupune o dorință, iar softul nu e capabil de asemenea sentimente. Mai în glumă mai în serios, butonul s-ar mai putea numi și Sau lasă. --AdiJapan 5 iulie 2010 04:55 (UTC)

• În răspuns la comentariul de mai sus cu „Nu înțeleg ce are lumea cu Revocă.”, reproduc aici ce am scris mai demult pe blogul lui Tudor Galoș; azi poate că aș fi mai ponderat în privința calificativului „aberație”, dar deocamdată mă rezum la a cita întocmai:
  • Problema unu: a pune pe cineva care nu știe o limbă străină să învețe ce-i aia revocare, deja este o aberație. Acest termen nu este folosit în vorbirea curentă, cu excepția sferelor juridic și politic.
  • Problema doi: termenul este folosit greșit. Nu înțeleg cum de lingviștii (sau lingvistul ?) de la Microsoft (RO ?) nu s-a sesizat pe tema asta. Revocare se referă la un fapt consumat a cărui stare trebuie adusă la o situație anterioară: s-a înfăptuit ceva (hotărâre judecătorească, decret), după care intervine o revocare care anulează ceva _deja_produs_ la un moment anterior. Nu se poate aplica în contextul lui „cancel” de la programele de calculator. Dacă vreau să salvez ceva dar mă răzgândesc când sunt cu dialogul în față, normal este să-i dau calculatorului comanda „renunță”, sau eventual „anulează [intenția]”, dar în niciun caz „revocă”. Să revoce ce ? Eu nu am apucat să comand nimic altceva, a revoca în această situație sau multe altele similare este o absurditate.
  • Mai degrabă așa cum remarca odată Andrei Popescu pe lista diacritice, a revoca ar fi trebuit folosit ca traducere pentru „undo” pentru că în acel caz chiar face ce zice, deși în acest caz ne întoarcem la problema limbajului real, _românesc_, decent, folosit în târg, în care nimeni nu folosește acest termen pentru nimic. (Cristian Secară, 05.07.2010)

• Încă ceva legat de comentariul de mai sus cu „În schimb Renunță mi se pare cel mai nepotrivit din toate trei, pentru că nu softul renunță la ceva, ci utilizatorul; renunțarea presupune o dorință, iar softul nu e capabil de asemenea sentimente.”: a nu se uita că utilizatorul dă comenzi unui aparat, nu invers; în acest caz eu, utilizatorul, îi zic calculatorului: „lasă baltă salvarea, renunță la ce intenționam să te pun să faci” (respectiv „lasă baltă salvarea, anulează tot și ia o pauză” dacă se merge pe anulare). Nu este vorba de sentimente, ci de simple comenzi venite din partea utilizatorului (treaba lui de ce). (Cristian Secară, 05.07.2010)

  V-am citit comentariile acelea înainte de a scrie aici, așa încît mesajul meu conține de fapt obiecții la ce ați spus. V-aș ruga să-l mai citiți o dată. Ideea este că nu doar actele deja produse se pot revoca, ci și comenzile, indiferent dacă între timp au fost executate sau nu. Mai mult, simplul fapt de a alege o acțiune dintr-un meniu, să zicem Salvează, este în sine o comandă: „Pornește rutina de salvare”. Această comandă chiar a fost executată, adică rutina de salvare a fost pornită (dovadă apariția dialogului). Atunci chiar și din perspectiva dumneavoastră --- că se poate revoca doar ceva deja produs --- folosirea termenului e corectă. --AdiJapan 5 iulie 2010 09:52 (UTC)

  Hm. Ăsta îmi pare un raționament de tipul reducerii la absurd, unde orice acțiune se poate reduce până la anihilare. Așa și pornirea motorului hard discului se poate revoca, la fel și băgarea în priză a calculatorului, de fapt și cumpărarea lui. Totuși, dacă rămânem în zona de utilizare banală, unde pe mine nu mă freacă câtuși de puțin cum ajunge procesorul să miște biții prin magistrala de date și cum de și-a permis hard discul să se învârtă, pentru o acțiune care nu a avut încă loc (cum ar fi salvarea în sine, dacă nu a apucat să se producă) nu se aplică noțiunea de „revocare”.

  În schimb s-ar fi putut aplica cu succes la „undo”, acolo chiar se revocă ceva deja produs. -- Cristian Secară 13.07.2010

  Aș fi de acord cu o astfel de convenție cu revocare pe post de undo. — AdiJapan 14 iulie 2010 03:26 (UTC)

  În ce privește renunță cred că înțelegem diferit ce înseamnă a renunța. Pentru mine --- și dicționarul pare să confirme --- renunțarea este părăsirea unei dorințe, încetarea faptului de a vrea. Ca urmare nu-i pot spune calculatorului să renunțe la ceva, pentru că el nu are niciodată dorințe. Eu, omul, renunț. Exprimarea „renunță la ce intenționam” mi se pare un nonsens, o nepotrivire a persoanelor. Eu doresc, apoi numai eu pot renunța la ce am dorit, nu poate renunța altcineva pentru mine. (Cunosc detaliile despre cine cui și cum se adresează; am avut același discuții și la Wikipedia, cînd am stabilit nivelurile de politețe din textele de interfață.) --AdiJapan 5 iulie 2010 09:52 (UTC)

  Aici eu nu sunt vehement în susținerea lui renunță pe post de cancel în cazul dialogurilor aplicațiilor (asta versus anulează, nu versus revocă), dar am totuși niște remarci:

  1. Despre „Eu doresc, apoi numai eu pot renunța la ce am dorit, nu poate renunța altcineva pentru mine.” eu privesc lucrurile ușor diferit: dau o comandă calculatorului, după care mă răzgândesc; îi zic fierului din fața mea „las-o baltă că m-am răzgândit”; eu îi zic lui „renunță”, nu renunță el de așa capul lui cu conștiință proprie.

     Fierul nu poate renunța la nimic, pentru că nu a vrut niciodată nimic. — AdiJapan 14 iulie 2010 03:26 (UTC)

  2. Am remarcat de mai multe ori că traducători diferiți și complet independenți unul de altul au folosit de bună voie „renunță” la cancelul de pe butoanele dialogurilor aplicațiilor (nu implic în discuție alte tipuri de anulări); ok, se poate să se fi luat unul după celălalt, dar totuși observ că s-au declarat de acord cu ce au mai întâlnit, nu au respins ideea, deși le-ar fi fost destul de simplu să o facă; chiar așa să fi fost toți cu creierul spălat ?
  3. Să nu uităm că localizările presupun și adaptări pe alocuri, nu doar echivalențe rigide de dicționar. -- Cristian Secară 13.07.2010

• Sînt total de acord cu ultima observație. Versiunea românească trebuie să transmită informația necesară, indiferent cum a fost formulat originalul. În cazul de față cea mai bună formă este Renunț, pentru că exprimă exact ce trebuie, chiar dacă în engleză nu se înțelege cine cancel-ează. După mine o bună bucată din problemă este faptul că în engleză verbele au forme fixe (adesea identice cu substantivele corespunzătoare), ceea ce le face ambigue gramatical, lucru care poate fi și util, și supărător. În română se poate obține o ambiguitate similară cu infinitivele lungi (revocare, anulare etc.), care însă de obicei sună artificial și în plus au defectul că uneori înseamnă mai întîi altceva: salvare e o ambulanță, arătare e o vedenie etc. Mă gîndesc că, într-o lume paralelă unde românii ar fi fost aceia care ar da tonul în informatică, exprimările ar fi fost mai explicite decît în engleză, iar pe butonul de care vorbim ar fi scris Renunț sau La loc comanda sau Lasă, după gust. Mesajele venite de la mașină ar fi fost formulate fie tot la persoana I, dar marcate cumva diferit, fie ar avea subiectul explicit: Sistemul nu poate termina operația din lipsă de memorie. Poate nu e prea tîrziu să ajungem la exprimări explicite în interfață, dar deocamdată traducătorii sînt puternic influențați (da, „cu creierul spălat” e expresia potrivită, valabilă și pentru mine) de formulările englezești, cu care inevitabil sîntem atît de obișnuiți încît ni se par cele mai bune. — AdiJapan 14 iulie 2010 03:26 (UTC)
• Mie mi se pare foarte potrivit „revocare”. Eu asta înțeleg prin cancel. Voi distorsionați discuția. Eu făcând clic pe „revocare” nu revoc întotdeauna salvarea unui fișier, ci în realitate revoc ordinul meu anterior, adică acțiunea de a face clic pe „salvare” și a deschide fereastra de salvare. Situația în care aș revoca salvarea, apare doar în cazul unui fișier de dimensiune foarte mare, a cărui salvare durează să zicem un minut: ei bine, odată început procesul de salvare, eu făcând clic pe „revocare” practic revoc procesul de salvare. La fel în cazul descărcării unui fișier care a ajuns la 50% de exemplu. În plus, argumentele de genul „revocare” este un cuvânt puțin folosit sunt extraordinar de false. Revocare este la fel de folosit în limbajul curent ca „anulare”. Exact la fel de mult. Revocare înseamnă, așa cum arată și dicționarul ”contramandarea unui acțiuni nefinalizate”, degeaba unii încearcă să-i schimbe definiția. Este sensul pe care îl are cuvântul și în drept.--Addicted 18 ianuarie 2011 23:57 (UTC)