Discuție:mouse

Termenul de "maus" cu pluralul "mausuri" este cel oficial, prezent în dex [1] cu definiţia corespunzătoare iar pluralul "mauşi" nu există oficial. Personal consider "mouse" inacceptabil deşi apare în DOOM 2, nefiind în conformitate cu legea fonetică tot mai încălcată a limbii române, declinarea lui punând probleme şi fiind şi mai lung. Consider că nu mai e loc de dezbateri pentru acest termen. --ANDROBETA 31 iulie 2010 17:30 (UTC)

Loc de discuție există pentru orice termen. Faptul că maus apare în această formă și cu pluralul mausuri în mai multe dicționare este un argument puternic, dar nu unic, deci nu reprezintă sfîrșitul discuției. În materie de limbă și mai ales în chestiuni de adoptare a neologismelor nu există „oficial”, nu e nimic săpat în piatră. Lexicografii nu fac decît să reflecte uzul limbii, care în cazul neologismelor evoluează rapid.

O spun doar ca principiu de abordare, pentru că și eu prefer tot grafia maus (deși ezit la forma pluralului). Și mai mult aș prefera șoricel, dar din păcate românii au o oarecare alergie la metafore, preferînd să copieze cuvintele, nu ideile. — AdiJapan 1 august 2010 05:23 (UTC)

Într-adevăr, e bine ca termenii să fie analizaţi şi de către comunitatea vorbitorilor şi ca aceasta să fie interesată de acest domeniu, însă cred că ar trebui totuşi stabilite şi nişte criterii mai stricte după care să ne ghidăm. De exemplu un termen cu flexiunile şi declinările sale ar trebui acceptat automat atunci când apare în dicţionarul central al limbii române, DEX-ul, şi este singurul cu acel sens nefiind posibilă substituirea lui cu un alt termen cu sens identic sau similar. Nu are rost să inventăm termeni şi forme ale lor dacă ei există deja oficial cu sensuri identice. Dacă termenul este prezent şi în DOOM sub altă formă este de preferat varianta DEX-ului (mai ales dacă forma din DOOM nu e prezentă în DEX), deoarece DOOM nu asociază termenii cu nicio definiţie, astfel aceştia putând însemna orice. Însă, în orice caz, ar trebui să primeze formele cele mai fonetice (în sensul echivalenţei grafem-fonem). În cazul pluralului cred că regulile ar trebui să fie ceva mai stricte, să se stabilească odată nişte norme unice de formare a pluralului şi acelea să fie folosite pentru toate cuvintele sau măcar pt cele noi, m-am săturat de formele astea stabilite după cum bate vântu'... Chestia cu lexicografii care reflectă uzul limbii o putem spune cu juma' de gură; atunci când "cireşi" este acceptat ca plural al lui "cireaşă" însă nu şi "sânt" ca prezent al lui "a fi" te lasă pe gânduri, făcându-te să te întrebi ce interese reflectă de fapt...

În ceea ce priveşte forma "şoricel" sunt surprins să văd că mai e cineva cu exact aceeaşi preferinţă. Mă aşteptam să văd la opţiuni şi forma "şoarece" deoarece i s-a acordat o atenţie notabilă, chiar dacă este inexistentă printre vorbitori... ANDROBETA 1 august 2010 06:47 (UTC)